Atunci când mâna nu îţi mai tremură pe gaz…
…atunci când zbori printre şicane, atunci când îţi ,,permiţi” să-i tai calea lui Pedrosa şi să-l scoţi în exterior, atunci când vii în Clasa Regină unde marele Rossi n-a mai câştigat de şapte curse şi obţii în primele trei curse trei pole-uri, trei podiumuri şi o victorie, atunci când Doctorul îţi priveşte îngrijorat evoluţia, atunci când doar braţul împăciuitor al lui Juan Carlos însuşi te poate face să-ţi treci peste orgoliu, atunci când îi priveşti pe toţi de pe cea mai înaltă treaptă a podiumului cu aroganţa lollipopului înfipt în colţul gurii şi când mecanicii tăi se crucesc uimiţi de ce poate face motocicleta lor, poţi să te opreşti din goana sutelor de cai şi să spui: ,,Sunt Jorge Lorenzo, am 20 de ani. Şi sunt noul zeu al Motomondialului de viteză.”
Iar puştiul crescut pe meleaguri iberice ştie asta. Dar nu l-am văzut ieşind cu declaraţii care mai de care mai belicoase. El nu face wheelinguri la sfârşitul cursei, ci îşi aşează fruntea pe ghidonul motocicletei sale, stabilind o legătură aproape supraumană cu ,,fiinţa” care i-a adus triumful. Şi cu toate că reclama la acadele (care i-a rotunjit cu siguranţă conturile) dă impresia că avem în faţă un copil alintat de milioanele pe care le-a obţinut cu talentul cu care Divinitatea l-a înzestrat, Jorge arată o maturitate şi o stăpânire de sine extraordinare. Lorenzo e arogant, desigur, dar ştie să fie arogant într-un fel în care nu lasă loc de comentarii din partea nimănui. Aproape regret că l-am numit mai devreme ,,puşti”.
Ok. Poate mă grăbesc eu şi Lorenzo s-a întâlnit cu aşa-numitul ,,noroc al începătorului”. Poate dacă Stoner era în formă lucrurile nu stăteau chiar aşa bine pentru iberic şi că Melandri ar fi un candidat serios la titlul mondial dacă s-ar înţelege niţel cu Ducatti-ul. Poate că dacă Lorenzo ar fi ,,picat” cu 3-4 ani în urmă, Rossi l-a fi eclipsat şi pe el, ca pe mulţi alţi rideri de valoare incontestabilă. Dar de 10 ani de când urmăresc cursele din MotoGP, 500 sau cum s-a mai chemat Clasa Regină a Motociclismului de-a lungul istoriei, nu am văzut pe nimeni să meargă aşa cum a făcut-o spaniolul în cursa de azi. Şi cred cu tărie că asistăm, dragi prieteni, la naşterea unei noi ere în lumea bolizilor pe două roţi
Filed under: Motor-Sports, Opinie | Tagged: MotoGP, Lorenzo



