Londra 1908 a adus o revigorare a spiritului olimpic şi o organizare indiscutabil mai bună decât cea a ediţiilor precedente. Cu toate acestea, bâlbâielile promiteau să fie prezente şi aici. În primul rând, această Olimpiadă fusese atribuită, iniţial, Romei, în 1908. În 1906 însă vulcanul Vezuviu a erupt, iar autorităţile italiene au renunţat la Olimpiadă.
În al doilea rând, Atena s-a simţit jignită. În 1906, capitala elenă găzduise iarăşi o Olimpiadă, pe care ulterior Comitetul Internaţional Olimpic a redus-o la statutul de întrecere sportivă. Aşadar, Olimpiada de la Londra (27 aprilie-31 octombrie 1908) ar fi trebuit să fie cea de-a cincea, dar a devenit cea de-a patra în numele instituirii regulii ciclului olimpic de patru ani.
La Londra 1908, ca şi la Atena 1906, sportivii au defilat purtând steagurile naţiunilor pe care le reprezentau. Conflictele nu au ezitat să apară. De pildă, finlandezii ar fi urmat să defileze sub drapelul rusesc, deoarece Marele Ducat al Finlandei era parte a Imperiului Rus. Finlandezii au preferat să păşească pe White City Stadium fără să aibă vreun steag. La fel, sportivii irlandezi au fost obligaţi să concureze sub drapel britanic. Mulţi dintre ei s-au retras. Suedia şi SUA au avut şi ele probleme legate de arborarea steagului pe stadion, la ceremonia de deschidere.
Părţile bune au fost însă: stabilirea în scris a unor regulamente pentru fiecare sport în parte, precum şi selecţia grijulie a arbitrilor. Tot în 1908, Olimpiada de vară a început să coincidă cu Olimpiada de iarnă. Patru probe de patinaj artistic au avut loc la Londra.
Tot în 1908 s-a născut şi crezul olimpic. “Este mai important să participi, nu să câştigi”, aşa a sunat fraza care ghidează şi azi Jocurile Olimpice, rostită de un episcop din Pennsylvania în timpul unei slujbe.
La Olimpiada de la Londra au luat parte 2.008 sportivi din 22 de ţări (1.971 bărbaţi, 37 de femei). Concurenţii s-au întrecut în 24 de discipline: tir cu arcul, atletism, boxul, ciclism, sărituri în apă, scrimă, patinaj artistic, fotbal, gimnastică, hochei pe iarbă, jeu de paume (un fel de tenis), lacrosse, polo, rackets, canotaj, rugby, iahting, tir, înot, tenis, frânghie, sporturi acvatice cu motor, polo pe apă, lupte.
Unul dintre momentele memorabile ale Jocurilor Olimpice din 1908 s-a petrecut tot în jurul cursei de maraton. Italianul Dorando Pietri a intrat primul pe stadion pentru finiş, s-a prăbuşit de câteva ori şi, derutat, a început să alerge în direcţia greşită. Doi oficiali l-au ajutat să treacă linia de sosire, târându-l practic de braţe. Pietri a fost descalificat. Medalia de aur i-a revenit astfel celui de-al doilea clasat, americanul Johhny Hayes. Cu toate acestea, Regina Alexandra a considerat că italianul nu a fost direct responsabil pentru descalificarea sa şi i-a oferit o cupă de consolare.
Suedezul Oscar Swahn, care a cucerit aurul la tir (vânătoare), a devenit cel mai vârstnic campion olimpic din toate timpurile. El şi-a “îmbunătăţit” considerabil recordul în 1920, la Olimpiada de la Anvers, când a cucerit un nou titlu, la vârsta de 72 de ani şi 279 de zile.
Clasamentul medaliilor pe naţiuni:
|
Tara |
Aur |
Argint |
Bronz |
| 1. |
Marea Britanie |
56 |
51 |
39 |
| 2. |
SUA |
23 |
12 |
12 |
| 3. |
Suedia |
8 |
6 |
11 |
| 4. |
Franta |
5 |
5 |
9 |
| 5. |
Germania |
3 |
5 |
5 |
| 6. |
Ungaria |
3 |
4 |
2 |
| 7. |
Canada |
3 |
3 |
10 |
| 8. |
Norvegia |
2 |
3 |
3 |
| 9. |
Italia |
2 |
2 |
0 |
| 10. |
Belgia |
1 |
5 |
2 |
